De mor, mă duceţi unde pacea-i sfântă,
Cu păsări care, astrelor, cuvântă
Iară Pământul, Cerului, se-nchină
Îi mulţumind pentru a sa Lumină,
Acolo unde frunza stă şi-aşteaptă
A vântului mângâietoare şoaptă,
Unde coline, de iubire mute,
Zefirul cheamă, blând să le sărute,
Unde suflarea,-ncetinindu-şi zborul,
Va lăcrima, unindu-se cu norul,
Acolo unde Marea-n legănare
Se-ngeamănă cu-albastrul dintr-o zare,
Unde, mireasă, Ziua se cunună
Cu Întunericul, ţinându-se de mână,
Unde Tăcerea cântă din vioară
Iubirii, pregătită ca să moară.
Comentarii
Superbe versuri!