Numele tău,
tunet venit
din orizont crepuscular
şi explodând în mine
graba ceasurilor,
a drumurilor fără sfârşit,
fără ‘acasă”,
a clipelor din care roade Cronos.
Am încercat
să fac în mine gol,
cuib, pentru el
dar ar fi însemnat
să-mi arunc inima la gunoi,
să nu mai respir,
să nu mai trăiesc.
Numele tău,
venit cu tot albastrul
din mare şi din cer,
cu verdele pădurii,
înaltul
şi adâncul.
Numele tău,
corabie nebună plutind pe apa minţii,
cu toate întrebările,
cu toate răspunsurile,
uneşte carne, suflet, minte,
ma renaşte.
Numele tău,
îşi ia alături vântul
şi amândoi,
sculptează-n carne stele.
Numele tău,
e scris în sânge.
Comentarii