Se lasă primăvara-n suflet
Şi-ntunecarea-i la tot pasul,
Grădina-mbrăţişază versul
Şi a-nflorit degrabă caisul.
Mister şi voal de-alese umbre,
Mirifică îmbrăţişare,
De pace sufletu-mi se umple
Şi viaţa mea-i o sărbătoare.
Arar se-arată-ndrăgostiţii,
Pe bănci purtându-şi răsuflarea
Şi dintr-un colţ răsare luna
Şi somnul vine cu iertarea...
Bătrâni ce şi-au pierdut ursita
Pornesc cu paşi grăbiţi spre mâine
Şi cerşetori îşi plâng destinul
Trudind pentru un colţ de pâine.
În catedrala devenirii
Aprinse-s candelele nopţii.
E-atâta linişte în noapte...
Şi doar noi doi în calea sorţii.
-->
Comentarii
Citit cu mare drag!