de tine mamă iar mi-e dor
se-ntorc poveștile tiptil
în noaptea-n care n-am dormit
eram un crai, eram copil
mă scufundam mereu în mit.
ieșeam adesea noptea-n drum
rugându-mi steaua să mă poarte
prin apa somnului de scrum
prin amintirile deșarte.
strig timpul care se tot duce
o rană veche-mi bate-n puls
adun părinții de pe cruce
cu veșnicia ce i-a smuls.
din lutul orelor finale
tristețea iarăși îmi dă rod
aș vrea să pier pe căi astrale
și umbra mea pe eșafod.
mă-ncearcă amintiri uitate
și răni primare din alt veac
aș vrea să le adun pe toate
bogat de ele, dar sărac.
aș vrea să mă întorc acasă
în cuibul meu de la-nceput
să caut cheia de la casă
și umbra ta să ți-o sărut.
să-ți văd figuta ta cea vie
punându-mi masa în pridvor
…întrega mea copilărie…
de tine mamă iar mi-e dor.
sâmbătă, 3 noiembrie 2012
-->
Comentarii
Toată admiraţia pentru aceste versuri!