Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Femeia este preoteasa iubirii. Ea este magiciana alba, cea cu aripile mari si umede, cu ochii transparenti, cea care asteapta barbatul pentru a incepe Paradisul terestru. Cand ea se daruieste Lui, intr-un moment sacru, ii deschide prin calda obscuritate a pantecelui ei, poarta catre o alta lume. Ea este izvorul virtutilor. Femeia adevarata este cea care face din barbat mai mult decat este. Ea ii este suficienta pentru ca el sa existe in plenitudine.
Maretia Femeii este maretia spiritualitatii si a sublimului. Daruirea de sine a Femeii este o daruire catre Dumnezeu.
Femeia este cea care face posibila legatura dintre om si Dumnezeu, ea este cea care face accesul mai usor la transcendenta divina, la tot ceea ce este pur si spiritual.
Femeia a creat Universul.
Ea este insasi corpul Universului.
Femeia este suportul celor trei lumi,
Ea este esenta corpului nostru.
Nu exista alta fericire
Decat cea produsa de Femeie.
Nu exista alta Cale decat cea
pe care Femeia ne-o poate deschide.
Nu a fost, nu va fi niciodata,
nici ieri, nici acum, nici maine,
o alta avere decat Femeia, nici regat,
nici loc de pelerinaj, nici yoga, nici rugaciune,
nici formula magica, nici asceza,
nici plenitudine mai mare
decat cea oferita de FEMEIE.
Pacatul a aparut in lume in momentul in care Eva s-a lasat amagita si a mincat din fructul oprit.Insa ,oare ce facea Adam in momentul in care Eva era amagita?Statea indiferent.Da femeia are vina de a se lasa amagita ca apoi sa indemne si barbatul.Dar oare barbatul este absolvit el de orice vina?De ce nu a vegheat ca Eva sa nu cada in ispita,de ce nu s-a impotrivit pacatului si s-a lasat si el amagit?Intr-o coversatie de curand cineva mi-a spus: “Ochii si mintea pot fi educate sa nu priveasca si sa nu gandeasca ce si unde nu trebuie !” si i-am dat dreptate.Adam daca era mai atent la Dumnezeu si mai atent cu Eva, nu ar fi gustat din mar.Dar sunt multe de spus....
"Femeia este stînca mea, cetatea mea, izbăvitoarea mea.
Femeia este stînca mea, la care găsesc adăpost, scutul meu, puterea care mă salvează, frumuseţea care mă mîntuieşte.
Femeia este turnul meu cel înalt şi scăparea mea.
Valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră, legăturile fluide ale mormîntului îmi înnodaseră respiraţia. În strîmtoarea mea, am chemat Femeia şi, din visul ei, ea mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns la urechile ei.
Pe fundul mării eram şi ea m-a văzut, eu zăceam acolo şi ea şi-a întins mîna, m-a apucat şi m-a scos din apele cele mari şi roşii, unde peştii-farisei îmi cîntau, pe mai multe voci, sfîrşitul.
Femeia este cetatea mea cea tare, ea îmi face picioarele ca ale tigrilor, ea mă aşează pe locurile mele cele înalte, ea îmi deprinde mîinile la luptă şi braţele mele întind arcul de aramă.
Femeia lărgeşte drumul sub paşii mei şi picioarele mele nu se clatină.
Femeia este răzbunătoarea mea, ea mă înalţă mai presus de mine.
Trăiască Femeia şi binecuvîntată fie stînca mea care mă scoate la suprafaţă din roşul cel mai adînc şi mai întunecat."(Iulian Tanase).
Barbatul devine barbat, caci barbat nu te nasti, ci devii!