Se tot întinde oceanul între noi
Şi tot mai multe ape prind al umple,
De parcă cerul s-a prăbuşit cu ploi
În toamna ce m-apasă dinspre tâmple.
De atâta vârstă înflorind aştept
Minunea ta să îmi destrame visul,
Că îmi înverzise ram de mirt în piept
Prefigurând în chaos paradisul.
Ca o pasăre cu aripile-n sus
În zborul oblic ai tăiat tăcerea,
Un soare îmi răsărise la apus
Sub paşii care masurau căderea.
De voi ajunge acolo unde nu-s
Decât acei ce trec ca heruvimii,
În grădinile olivilor ascuns
Îti voi trimite visul meu cu crinii.
-->
Comentarii