de voi muri...
de voi muri departe de cetate
în brazda neagră de la noi,
să mă lăsați, copii, culcat pe spate
ca să mă ude nesfârșite ploi.
din chipul meu de lut răsare
copacul veșnic înverzit,
cu ramuri tinere spre soare
cu rădăcini spre infinit.
din ghinda lui an după an
vor crește alți stejari în floare,
din fiecare bolovan
vor răsări flori de cicoare.
apoi pădure se vor face,
poieni de vis cu maci în floare,
acolo unde trupu-mi zace
cu fața-n sus spre mândrul soare.
Comentarii
“Cand voi muri, voi fi complet gol. Nu iau nimic cu mine”
Frumoase versuri şi frumos conturat...Felicitări!