E ziua ta copil pribeag
Ce soarta îţi coboară
Peste al vuietului prag
Ce l-ai sărit în doară.
Când îţi vei arunca privirea
E simplu chiar de înţeles
Că tatăl tău te-aşteaptă acolo
Să îl priveşti mai des.
Dar timpul trece nemilos
Şi vei uita privirea
Când chiar pe uşa cea din dos
Vei suporta uimirea
Că ai cruţat cândva, aiurea
În ziua cea amară
Şi ai cules de-a pururea
Doar o senzaţie de-o vară.
E dreptul tău, eu îl respect
Dar mare mi-e uimirea
Când vei putea, fii înţelept
Să-ţi duci dezamăgirea.
Că timpul a trecut frivol
Iar tu ai rătăcit
În orice unghi, în orice pol
Iar tatăl nu a mai venit
La pragul ce speranţa poartă
Dar e de nefolos
Iar cel ce te-aştepta odată
S-a dus, uitând drumul de-ntors.
P.S. De ziua fiinţei mele dragi, mereu copilul Cristina-Valentina STANCU, fără niciun cuvânt peste cele deja cunoscute de noi....
-->
Comentarii