După un voiaj interior,
m-am adunat în mijlocul meu
și m-am gândit să finalizez o revoluție:
să-mi recunosc și...
să-mi sărbătoresc independența;
mă declar dependent de ea.
Urmat independent de rațiune,
contez pe mine însumi și...
trăiesc din instinct;
nu am nevoie de însoțitor sau escortă.
Îmi trăiesc propriile întâmplări,
fac ce-mi doresc,
dar...
pentru asta, nu mă plătește nimeni!
Umbra se lungește, scade
în spatele unui răsărit
sau moare strivită de-ntuneric,
de voința mea,
indiferentă și independentă.
Legat de fiecare pană să zbor,
sunt independent cât îmi permite cerul;
legat de fiecare gând să exist,
să fiu independent total
înseamnă a fi anormal...
Mai am și câteva tabieturi.
Într-o dependență mutuală
de împrejurări fără limite,
semnez declarația relativă de independență;
doar în proximitatea eșafodului,
se proclamă cea absolută!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 24 octombrie)
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru popas și lectură!