Absorbit
în contemplare
ca şi cum
ar fi acoperit
adâncuri de nepătruns,
buzele i se mişcau
din ce în ce mai încet
agitându-se
în aerul proaspăt al dimineţii
cu imaginile ce defilau prin faţa lui,
cuvintele i se încurcau în minte,
rămase cu gura căscată,
ar fi murit din lipsă de aer…
-->
Comentarii
te imbratisez Delia, multumesc, o seara minunata, Marius
Contemplu cuvintele tale care trec în pas cadenţat prin faţa ochilor mei. Cu încântare!
Camelia, iti multumesc pentru vizita si semnele tale, viata... da, nu e numai gri, speranta (trebuie) razbate printre randuri, o zi minunata, Marius
Am observat tristete in scrierile tale. De ce? Viata nu-i, doar, gri.