În teologia ortodoxă "Pronia constituie modul în care Dumnezeu chiverniseşte şi conduce lumea spre scopul final pentru care a fost creată, în interiorul iconomiei Sale creatoare şi răscumpărătoare. /1/
Acţiunea proniatoare este neîntreruptă şi concomitentă cu cea creatoare şi judecătoare, ceea ce arată unitatea planului lui Dumnezeu cu creaţia sa."2
Providenţa, act liber şi personal al lui Dumnezeu este continuarea necesară a actului creaţiei, având ca scop desăvârşirea omului şi a lumii, prin Dumnezeu."
Pronia se referă atât la legile generale ale creaţiei, cât şi la entităţile particulare şi fiinţele individuale, în care există aceste legi. Ea nu este numai suportul existenţei care dă orientare creaţiei ci şi un ajutor,"palma lui Dumnezeu"3 forţa prin care Dumnezeu atrage fiinţele spre ţinta lor firească. De aceea pronia ia forma unui dialog, continuu,a unei sinergii libere."/2/
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu este grija Lui specială faţă de tot ceea ce există: atât faptul că ne ţine în existenţă pe toţi, cât şi o grijă specială, o frământare a lui Dumnezeu faţă de tot ceea ce există, faţă de noi oamenii în general şi fiecare în special."Important pentru omul de astăzi şi de fapt pentru omul dintotdeauna nu este faptul că există sau nu există Dumnezeu, important este dacă există Dumnezeu aici lângă el, dacă îl ajută Dumnezeu."/4/
Providenţa nu este grea în sine, dar a fost încâlcită de sofismele vanităţii şi ale fiicei mai mari a acesteia-necredinţa. Salvianus /4/arăta:"Pornind de la Psaltire şi Iov, teologii au căutat să aprofundeze şi să explice potrivit timpurilor lor adevărul mare, fundamental că Dumnezeu este cu adevărat o putere aproape de fiecare om şi îl ajută real, efectiv.
De îndată ce Dumnezeu este totdeauna cârmuitor, însemnează că este totdeauna şi judecător, fiindcă guvernarea este în acelaşi timp şi judecată. Evident că acesta cu ce putere şi maiestate a clădit toate, cu aceeaşi Providenţa şi măsura le cârmuieşte."/5/Sfântul Ioan Damaschinul /6 /arată că purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu este o purtare de grijă simplă, teoretică, în general ci constituie grija maximă şi maximul interes al lui Dumnezeu faţă de oameni: " Singur Dumnezeu este prin fire bun şi înţelept. Aşadar pentru că este bun, poartă de grijă, căci cel care nu poartă de grijă nu este bun." Teza de licenta remarca acest lucru / 8/
Ca şi Iov, Sfântul Ioan Damaschin consideră cunoaşterea existenţială o formă specială a Providenţei:"Trebuie să se ştie că alegerea celor ce trebuiesc făcute este în puterea noastră."
Sfântul Maxim Mărturisitorul/7/ afirmă la rândul lui:
" Căci însăşi persistenţa lucrurilor , ordinea, poziţia, mişcarea lor şi legătura reciprocă a celor de la extremităţi,prin cele din mijloc, nepăgubindu-se unele pe altele prin opoziţie, apoi convergenţa părţilor în întreguri, unirea deplină a întregului cu părţile, distincţia neamestecată a părţilor însele între ele, după diferenţa caracteristică a fiecăreia şi unirea fără contopire într-o identitate neschimbată a întregurilor .
Si, ca să nu le spun pe toate, adunarea şi deosebirea tuturor faţă de toate şi succesiunea inviolabilă a tuturor şi a fiecăreia după specia proprie, necorupându-se nicidecum raţiunea proprie a firii şi neconfundându-se cu altceva şi neconfruntându-se cu nimic, arată clar că toate se susţin prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care le-a făcut. Căci nu e cu putinţă ca Dumnezeu, bun fiind, să nu fie şi binefăcător, nici binefăcător fiind, să nu fie proniator şi de aceea, să nu se îngrijească în chip dumnezeiesc de lucruri hărăzindu-le înţelept …este atât existenţa cât şi ocrotirea."
"Dacă raţiunea proniei celor particulare este nesfârşită şi nouă necunoscută, nu trebuie să facem neştiinţa pricină de desfiinţare a grijii atotânţelepte de lucruri, ci să lăudăm şi să primim simplu şi fără îndoială în chip vrednic de Dumnezeu şi folositor toate faptele pronei, să credem că bine se fac cele ce se fac, chiar dacă raţiunea lor este nouă neajunsă."/7/
Bibliografie
1.Pr.prof.dr. Ştefan Buchiu,“Dogmă şi teologie”, Ed. Sigma, Bucureşti, 2006, p.223,
2.Pr.prof. dr. Ion Bria, “Tratat de Teologie Dogmatică şi Ecumenică”, Ed. Română Creştină, Bucureşti, 1999, p.102,
3.xxxVechiul Testament, Psalmii lui David, psalmul 139,
4Pr.prof.dr.George Remete,“Dogmatica Ortodoxă”, Ed.Reântregirea, Alba Iulia,2000,p.206
5.Salvianus,”Despre Guvernarea lui Dumnezeu", cartea I,cap.4, Col.PSB, p.194,
6Sf. Ioan Damaschin, “Dogmatica”, trad.pr.D. Fecioru, ed. Scripta, Bucureşti, 1993, p.92,
7 Sf. Maxim Mărturisitorul, “Ambigua”, 63,col. PSB, Ed. IMBOR , Bucureşti, 1983, p.178-179,
8 Mircea Florin Caracas, Teza de licenta , Facultatea de Teologie Ortodoxa, sub coordonarea Pr. Prof. dr. George Remete , 2008
-->
Comentarii
Draga Domnule Ioan Muntean ,
am ascultat cu maxima atentie pe acest mare orator Parintele medic Calistrat , aflat acum la Manastirea Vladiceni . Cand l-am cunoscut personal asa cum am marturisit in anul 2000 in cartea Drumul inimii catre lumina, era la Manastirea Barnova, nu departe de cetatea Iasului in 13 octombrie .
Ne-a primit imediat pe toti cei 80 pelerini ai anului 2000 , plini de griji, de boli, de nevoi.
Eram insotiti de ghida noastra Maria, salvata miraculos de cancer de san la icoana Maicii Domnului cum am spus, acum marturisitoare si salvatoare a noastra, ca o prelungire a mainilor Lui Dumnezeu.
Cand am cunoscut-o prima oara era la Biserica Sf. Ciprian de ziua Sfantului si impartea pliante pentru cei doritori de pelerinaj la implinirea a 2000 de ani dupa Hristos .
M-am dus la Catedrala Mitropolitana sa dau banii pentru pelerinaj.
Am asteptat peste o ora si Maria nu a aparut . La un moment dat am intrat in Catedrala c,ateva minute sa ii rog pe Sf Dimitrie cel Nou si pe Maica Domnului sa ma ajute.
Am iesit afara si miracol ...Doamna Maria aparuse. Mi s-a adresat cu
- Sa stiti ca Macia Domnului nu v-a lasat mai mult sa asteptati ....
M-am uitat lung la a aceasta .
Pe parcursul deplasarii de mai multe ore aveam sa inteleg multe lucruri noi de la Dumnezeu. Porumbita vorbitoare Sfanta Parascheva imi vorbea inca de pe drum .
Parintele Calistrat ne-a daruit fiecaruia dupa binecuvantarea de afara in ploaie, in iarba , cate o floare de la moastele Sfintei Parascheva.
Inaintea mea , inaintase o floare unei femei, dar o scapase din greseala pe jos. S-a aplecat cu grija sa o ridice si i-a oferit-o femeii.
Aceasta a ripostat cu tupeu imediat
-Cum Parinte, imi dati tocmai flaorea aceasta care a cazut pe jos ....
Parintele s-a uitat bland, la femeie si a zis
-Aceasta floare a atins moastele Sfintei Cuvioasei Parascheva si Braul Maicii Domnului
Femeia a tacut brusc
Parintele m-a privit apoi cu bucurie si mi-a oferit mie floarea .
Am luat-o cu mainile tremurande, am sarutat-o. punand-o in buzunarul de la piept Brusc am simtit o caldura imensa in inima .... Pelerinajul incepuse
Am inteles ca venirea mea va aduce mari roade . ....
Ce spune acest medic de suflete acum, porneste de la Adam si Eva, cand Dumnezeu care astepta de la cei doi marturisirea greselii cu mancatul marului din pomul interzis, nu sa dea vina pe Dumnezeu
. Singurul lucru pe care Dumnezeu L-a marturisit Evei este ca va strivi capul sarpelui , pe care daduse vina....Si asa s-a intamplat. Am senzatia urmarind pildele date de Pr Calistrat , ca ma aflu chiar langa acesta ....Il simt ca pe Parintele Constantin Galeriu, caruia i-a luat locul, cu ajutorul Lui Dumnezeu