Bat, se lovesc zorii, pătrund lumina în spatele umbrei, oameni se agaţă
de pământ, se-nghesoaie toate, se urcă unul peste altul, păcate, într-un
drum să calce, să treacă Mirele spre Sus,
spre deal cu cerul clopot cântat de păsări
şi
priviri se nasc, priveghează noaptea de dinainte.
Mă rod, mă dor genunchii din talpă
şi
şoaptele strigă, se plâng, lacrimi, curg obrajii.
N-am învăţat să mă bucur deajuns. Mă mai spală odată,
Doamne,
în focul care-mi ard gândurile şi adu-mi Sufletul. Te rog., mă iartă!
14.03.2016 ora 21,14’
-->
Comentarii