Lacrimi se-ascund sub pleoape
și liniștea mă doare.
Îmbrățișez o stea,
un dor din lumânare,
mi-agăț suspinu-n noapte
cu miez dulce de floare,
zâmbesc îndrăgostită
la anii ce-au trecut,
la iarba ofilită
sub pasul moale și tăcut.
Ating ceașca de ceai,
mai sorb un abur oblic
și-nchid iar amintirea
copilului în ornic.
Mi-e dor de Tine, Mamă,
de vocea ta - poem albastru -,
de-mbrățișarea,
ce-o aștept și azi,
de pasăre măiastră.
Amăgirile nemuririi, ed. Eikon, București, 2019
Comentarii
Mulțumesc mult, doamnă Lenuș Lungu, pentru apreciere și publicare în Magazinul literar.
Minunat poem!
https://worldliterarymagazine.wordpress.com/2020/09/23/departe-de-t...