Departe-n timp
Departe-n timp, în roua dimineții,
În orice an câte un trandafir,
Am adunat pentru buchetul vieții,
Ca la amiaz’ să-i număr fir cu fir.
Anii s-au scurs așa, ca în hipnoze,
Și noaptea-n zori pășea ușor, agale,
Mă uit că în buchetul meu de roze,
Rămas-au spinii goi, fără petale.
După șaizeci de ani, schimbat în doză…
Primim câte-nu buchet enorm de flori,
De osteoporoză, de artroză
Și de scleroza plină de rumori,
Ciroza și nefroza și viroza…
Cui pasă că ne-nțeapă și ne dor,
Că simți cum îți va spune azi mimoza,
E noapte-nchide ochii, dormi ușor!
-->
Comentarii
Mulțumesc cerului... nici eu nu am nimic până acum... să nu cobesc! La fel mă simt și eu prin interior!
Cu mare drag de trecere și comentariu,
Am numarat si eu anii de curand,dar trandafirii nu s-au ofilit.N-am osteoporoza nici artroza si ma simt tanara si frumoasa pe dinauntru. Iti doresc sa fii la fel si-ti multumesc pentru cadou! :-*
Ce va fi, va fi...deși mi-i teamă!
Mulțumesc, domnule ioan Muntean!
Mulțumesc, doamnă Anastasia! Adevărat... primim și bune și rele, important... să ne ferim de aceste belele!
Mulțumesc, doamnă Agafia!
... și adevărat!
Frumos!
Mulțumesc, Cristian Pop!!
-
1
-
2
de 2 Următor →