Depre femeie

Floare albă de cais
Am tot stat şi mi-am tot zis
Că-n lacrimi imi voi ascunde
Verdele cu pleoape ude.
Când întoarsă fie roata
Dinspre înălţimi şi tata
S-o întoarce lângă mine,
C-o speranţă de mai bine.
Ca din os fluier ascuns
Dor şi jale m-a pătruns:
De ce-am spus şi n-am mai spus
De ce-am plâns şi n-am mai plâns
De ce mor şi n-am trecut,
Ca un legănat de vânt,
De ce cânt şi nu m-ascult...
Cânt duios de leagăn sfânt...
De ce ploi de stele-mi curg
Când grăbită/s spre amurg
Să le-adun cu grija mare
M-am împiedicat în soare?

Floare roşie de mac
Am găsit inimii leac:
Un roşu aprins ca focul...
Mi-a surâs în prag norocul
Să mă-ndepărtez de lume,
Că e rea şi duşmănoasă,
Că sunt pură şi-s aleasă,
Că sunt lacrimă de zare
Cu buze fierbinţi de soare.
Că-s tandră şi visătoare...
Omului îi dau crezare.

Pe o foaie de hârtie
Brodând dorul veşniciei,
De-o fi noaptea mai adâncă
Mi-oi izbi visul de-o stâncă
Să vă picure pe faţă
Împliniri şi drept la viaţă.

Iar când luna va fugi
Un volum de poezii
Scris cu sânge de poet
Să vă răsară în piept.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->