În sâmbure de sare, sub zidul ce mă strânge,
un ger căzut devreme să-ngâne universul,
sub aburii tămâiei îmi plămădește zarea
s-ajung Altar al nopții, în eclipsă de soare.
E-atât de frig în tine de mi-a crăpat sărutul
și-atât de dulce-i vraja subtire a iu
Încă se mai scutură văzduhul
de propriul său duh...
de-nceputul lăudat cândva,
de ispăşirea asiduă.
S-a-ntors vraja mumă
cu-a norilor dor,
mută de trudă
şi alte nopţi reci
curg din ulciorul timpului.
Trestia urâtului se confundă
c-o lacrimă de magic
Îmi destramă pasul în file de timp
şi toarnă-mă Doamne, în idei
veşnice sau scurte de moment,
stinge-mă-n Cristalul Ochilor Tăi.
În altarul Şarpelui De Verde,
să ajung fără de socoteală,
adormită-n tainele cărate
într- un gând ucis de îndoială.
Iar apoi, de
Şi,…te iubesc, îi zic. Dar el… nimic.
Avea gura-ncleştată.
Doi ochi îchişi stătuţi ca dig
la marea-ntunecată.
Spre el s-alerg, vămi mă opreau,
în mână având un colac.
Preasfinte clipe prohodeau;
trei popi de popi şi unul Drac.
Şi,… nici nu ştiu ce timp era;
M-am hotărât să fiu mireasă, azi...
Dar o mireasă văduvă de sine
Şi cu mirosul dulce-al falnicilor brazi,
Îmbălsămat-am sânii de ruşine.
M-am hotărât să fiu mireasa. Cui?
Când sufletu-mi în negru e'mbrăcat?
Şi-am devenit mireasa nimănui,
În ziua-n c
.
În vreme de nuntire, la pieptul tău plăpândă,
lumină fară lume întoarsă-n neiubire.
Mă laşi o stare vidă zidită-n viscolire,
ca nisipoasa ceaţă, când timpul tău inundă.
Întoarsă-n firul galben a prăvălirii zestre…
sudoare sacră-n iarba visărilor ce
Floare albă de cais
Am tot stat şi mi-am tot zis
Că-n lacrimi imi voi ascunde
Verdele cu pleoape ude.
Când întoarsă fie roata
Dinspre înălţimi şi tata
S-o întoarce lângă mine,
C-o speranţă de mai bine.
Ca din os fluier ascuns
Dor şi jale m-a pătruns:
Te blestem, când la uşă o vrajă
însetată vine să-ţi soarbă din lacrimi,
să nu poţi să te mişti să-i stai strajă,
întristat, să te-afunzi între patimi.
Să mai vrei înc-o droaie de-amiezi,
să le scurmi printre bolţile albe
şi-un târziu să-ţi aducă zăpezi
din
Mai multe gânduri iar mă și urmăresc, Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care nu mai este dorit,Mă bucur când totul în jur este iar albit. Mă gândesc mereu la marea ninsoare, Zăpada din Cer colorează întreaga zare,La…
Citeste mai mult…Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți Prin toate trecem o dată în viață toți Au trecut lacrimi care dor foarte tare Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite Au trecut…
Citeste mai mult…Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos într-o carte , Dar le arunc repede pe cele supărate. Mă ajută adesea să gândesc în tăcere ,Pe foile albe pot să fac o altă alegere, Scriu totul cu…
Citeste mai mult…A nins iar foarte tare acum spre seară, Și vremea este câteodată mai sonoră, Fulgii de zăpadă toți bine s-au adunat,Dar iarna mereu în curte a mai cântat. În casă este cald dar afară frig acum,Iar vântul este și pe al iernii rece drum Fulgul de…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!