09. (poezie, cyberpoem, cyberproză, cybereseu)
~ ciclu Matrix – ficţiune coerentă erotică ~
Eros în dimensiuni prăbușite și alte spații deșarte
Dedicaţie: „Trupurilor transpirate ce își scriu propria nemurire, evadând din regula sterilă a convențiilor administrative în penumbra uzinei.”
I: Geografii Clandestine
decor: pe podeaua udă a unei bărci din lemn, izolată la mijlocul unui lac întunecat, sub o ploaie măruntă
(ea - 29 de ani, chimist, concubină într-o relație administrativă uzată; el - 33 de ani, inginer metalurg, burlac, atras de fiorul riscului pur)
deriva fluidă pe luciul negru
miezul nopții înghite malurile îndepărtate ale lacului
lemnul bărcii scâncește monoton
în ritmul valurilor mici
suntem doi clandestini blocați
într-o derivă absolută
unde fiece contract civil
sau concubinaj steril de fațadă
se scufundă definitiv în adâncurile acestei nopți jilave
iluzia de mătase piere sub asaltul curenților reci
mirosul sălbatic de algă
mâl și apă stătută
ne îmbracă umerii dezgoliți în penumbra de pe lac
fusta ta subțire şi scurtă
s-a îmbibat rapid cu stropi grei
lipindu-se de șolduri ca o a doua piele udă
lumina difuză a lunii reflectă stropii de pe carnea ta
în timp ce primele mângâieri fluide
deschid preludiul
îmi înfășor degetele în jurul lungilor tale picioare
simțind fiorul electric al unei poziții chinuitor de lascive
pielea ta alunecoasă
primește atingeri aspre
grele
o pipăire disperată
ce refuză fiece barieră morală
unduirile tale elastice urmează
balansul bărcilor în stuf
pregătind uniunea completă
în mijlocul hăului negru
găsind pulsația rapidă
ce trădează urgența dorinței
fiecare sărut flămând
lasă în urmă o arsură curată
izolându-ne complet de zgomotul lumii administrative
scurge-mă de minciuni
îmi șoptești cu un hârșâit stins
fă-mă să uit fiece contract
și fiece trecut steril
și îmi primești întreaga limbă
într-un joc febril de așteptare
plin de seve fierbinți
simt gustul de ploaie măruntă
amestecat cu sudoarea ta
o savoare interzisă
ce ne penetrează conștientul adânc
rațiunea se anulează total
sub asaltul acestui instinct
lăsând doar mecanica oarbă a plăcerii absolute
adânc
violent
fără niciun reproş
o pătrundere profundă
ce face barca să trepideze ritmic
strigătul tău ascuțit de plăcere
se lovește de valurile mari
pierzându-se în tăcerea oarbă
a lacului pustiu și rece
sânii tăi se strivesc de pieptul meu
încordat la fiece impact
sfârcurile rigide înțepând pielea
în acest haos acvatic
mă strângi în interior
ca într-o menghină biologică
o poartă strâmtă a voluptății
unde totul devine doar puls
nu mai căutăm justificări
sau alibiuri pentru cei de acasă
ci expulzăm iluzia prin fiece mișcare brută
grea
sudoarea dulce ne spală ultimele măști de respectabilitate
pecetluind sentința definitivă
a cărnii noastre libere
explodăm împreună
sub ploaia ce izbește scândura udă
într-o descătușare de pulsații supreme
și extaz simultan
plăcerea ne lovește ca o prăbușire
a tuturor structurilor urbane
lăsându-ne secătuiți de energie
pe podeaua de lemn masiv
obosiți și fericiți
în această împreunare acceptată în beznă
ascultăm cum liniștea dimineții
se așterne lent în zori
ștergând definitiv și ultima verigă
a realității lor administrative
©unionmetan, 2026
-->
Comentarii