e ora-n care vântul
începe să danseze,
beat de culori şi frunze,
de cai vânând câmpia
simfonia
răsună-n crizanteme
şi coame despletite
e ora să ne prindem
în marele şuvoi
să curgă iar, fierbinte, printre noi,
spaţiul zvâcnind
de doruri şi de ploi…
zănatice iele
cu tălpile goale
ne-or ţese-n vestminte
descântec de lună
în noaptea nebună
în temple dărâmate
se despleteşte vântul…
statuile sunt sparte
şi-n catedrale verzi
suntem săgeţi în arcuri
întinse spre amiezi
pământul, preot tânăr,
slujeşte în altar
dansează, dansează
vântul hoinar
suntem iar vii, cenuşa
mai aşteaptă,
nu-i încă ora
trecerii prin poartă
putem să ne întoarcem
în lupii de antan,
lupii frumoşi
şi veşnici,
cu colţi de chihlimbar
putem să ne întoarcem
cu toamna şi cu vântul…
-->
Comentarii
Multumesc!
O dupa amiaza frumoasa ca toamna!
Anca
Frumos Descântec de toamnă...Felicitări!