cu degetele catifelate şi moi
îmi mângâie cerul dorinţelor
înstelat în fiecare noapte
gândul strânge în ochi imaginea
ascunsă de doruri de vis
lumina nu mă lasă să dorm
în veacul acesta fără acoperiş
când ploaia se lasă purtată
despletită peste păduri şi câmpii
mă îmbăt cu privirea la pândă
să rănesc orizontul c-o lacrimă
prinsă sub arcul curcubeului de apă
de unde un plâns de frunze
se aude în fiecare dimineaţă
cum suspină pe cărările timpului
tu umbli descultă prin ierburi
şi mă chemi să îndrăgesc apusul
după care se perindă nopţile
prin dragoste în vârful picioarelor
-->
Comentarii