Desculț și singur printre ciulini umani
- Ei sapă răni adânci pe tălpi de suflet,
Se zgârie obrazul cu vorbe, ani și ani ...
Doar lacrima mângâie tăcută-n al său umblet.
Desculț și singur printre ciulini umani,
Se-nalță către cer din multă suferință,
Oda durerii scrise cu sânge de profani,
Durerea ce străbate din chinuri și-umilință.
Ei sapă răni adânci pe tălpi de suflet,
Hrănindu-și bucuria nefastă și rânjetul scrântit.
În agonia morții se-năbușă un urlet,
El cătă drum spre stele, el vrea spre infinit.
Se zgârie obrazul cu vorbe, ani și ani,
Și beau nectaru-amar din tot ce e supliciu.
Mușcă a ta ființă, precum niște guzgani
Devoră tot, cu poftă, într-un nebun deliciu.
Doar lacrima mângâie tăcută-n al său umblet,
Ea curăță când scaldă, figura luminează ...
Din scrânetul durerii se plămădește zâmbet ...
Tu suflete, zâmbește! ... Zâmbește! ... Radiază!
...................................................................................................
Doar lacrima mângâie tăcută-n al său umblet.
Se zgârie obrazul cu vorbe, ani și ani ...
- Ei sapă răni adânci pe tălpi de suflet,
Desculț și singur printre ciulini umani.
Mara Emerraldi
29 ianuarie 2023
-->
Comentarii
Admirație.