Deseori, înfometaţi
ne aşezăm la MASA TĂCERII,
răbdători ne privim
până obosim în liniştea cuvintelor
şi într-un silenzio mut,
ne hrănim sufletul din potirul trăirilor nemiloase,
un fel de ospăţ, bulimia iubiţilor eterni.
Deseori, într- o taină surdă şi tulburătoare
ne împărţim arşiţa ca o împăcare,
sub POARTA SĂRUTULUI,
şi dezbrăcaţi de cuvintele nude,
ne căutăm prin gânduri,
căci demult, cu praf de stele a nins peste noi.
Deseori, în clipe ce dor,
cât secundele unui veac,
zburăm îmbrăţişaţi,
suntem acrobaţi pe fir de dor
şi-n gând cu aprigă dorinţă
escaladăm, escaladăm COLOANA INFINITULUI,
arhitecţi ai iubirii fără de spaţiu şi timp.
21 Octombrie 2013 - MIT
P.S: 140 ANI DE LA NAȘTEREA LUI C. BRÂNCUȘI

Comentarii
Multumesc frumos maria giurgiu, pentru lectura si apreciere !
Frumos! Prețuire!