Exilat în universul tăcut al unui trecut perforat
privesc lumina, ce intră prin găurile lui
dinspre marginile unui viitor, cu semitonuri grave
şi ploi luminate, cu sihăstrii însingurate.
Această stare sentimentală am asociat-o,
cu duioşia unei mame, apăsată de durerile facerii,
ca o lacrimă agăţată în colţul ochiului,
ce apune ocolind încet pometul,
coborând cu toată lumea ce se oglindeşte în ea,
căzând, împrăştiindu-se, în lumi mai mici, contrafăcute,
ca nişte universuri paralele tot mai neînsemnate,
asemănătoare unei apocalipse a fericirii.
Ori ca un cer noros inundat, de stropii amărăciunii
sau ca bucuria unui izvor de apă dulce şi curată
ce nu-şi cunoaşte vărsarea, în amarul unei mări sărate.
De milenii folosim apa bună, ca să îndulcim marea.
Cu un zâmbet scurt urmat de-un suspin
aş întreba:
oare câtă apă binecuvântată mai trebuie,
ca să îndulcim această mare
de oameni amari?
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 13
-->
Comentarii
Mulţumesc Pop Dorina şi AureliaAlbAtros. Îmbrăţişare!
„oare câtă apă binecuvântată mai trebuie,
ca să îndulcim această mare
de oameni amari?”