„Barbie” îi spun copiii
e zâna ce scrie poveşti
dar le şi trăieşte
mănâncă poezie pe pâine
şi-şi pictează universul pe pleoape
ea deschide în fiecare zi
Poarta Zeilor
se roagă pentru bucuria lumii
şi-aprinde stele în chip de lumânări
pe speranţele ei albastre
plutesc mii de scoici fermecate
din clepsidrele pământului
construieşte piramide
pe care le deschide apoi
cu iarba fiarelor
Bărbaţii o iubesc
văd în ea pe Şeherezada
nesfârşitelor poveşti
EA SIMTE CĂ-I CURGE AUR PRIN SUFLET
(e alchimia frumoşilor vrăjitori
ce păşesc cu nobleţe prin clipele ei)
Barbie doarme cu valiza sub pernă
şi se visează zburând peste oaze
şi tuaregi cu ochii precum noaptea
ce-i preschimbă trupul
în valuri de mătase şi foc
Barbie a luat forma viselor ei
şi-nmulţeşte totul cu doi
cu o mie, cu infinitatea
ea vede câte un destin
în fiecare cuvânt
şi fiecare cuvânt e o altă poveste
pe care ea o transformă
în puntea dintre pământ şi cer
desculţă, privind în sus
BARBIE PĂŞEŞTE PE COVORUL DE PERLE
începe o nouă poveste...
7-8.08.2008
-->
Comentarii