Stau încă drept pe brâul de redută –
vreau să adun din fiecare zi ce pot,
nu las de-o parte treaba începută,
rămân al vieții mele simplu matelot.
Mulți dintre voi mă știu din auzite,
dar ce contează pân’la urmă cine ești? –
nu hainele ce-ți cad bine croite
te-nvață tainele zidirii omenești.
Din slovele-adunate-n câte-o carte
cu trudă grea, cu multe renunțări,
discipolilor mei le-am făcut parte,
să urce-n meseria lor triumfători.
Nu am dorit să simt pe cap cununa
deschizătorului de cale prin cuvânt,
sunt numai cel ce-și caută întruna
menirea existenței pe acest pământ.
Ajuns acum în toamna răzvrătită
a neputințelor din trupul omenesc,
țin spiritul pe calea mult dorită
cu harul sfânt pe care încă îl primesc.
Și har din har împart cu dărnicie
acelora ce mai trudesc în preajma mea
mimând fălos ca nimeni să nu știe
că haina timpului îmi este tot mai grea.
-->
Comentarii