Destinul
Am zborul verde, doar crescut din muguri,
sub dor învolburat,către un mal uscat
şi-o toamna în care parcă, rămânem numai singuri
spreo clipa de iubire, sau sfântă, sau păcat.
De dragul tău,iubito, şi frunza m-a iubit,
şi valurile toate din dor,neîntâlnite,
căci mi se pare clipa în care te-am găsit
un răsărit de Soare, din lumile-arvonite.
Nu îmi plătesc trăirea, să pot să nu fiu trist,
destinul meu e clipa, din clipele trecute,
când te-am văzut pe tine, motiv ca să exist
şi să mă mistui dor, prin gările tăcute.
Să mă priveşti iubito, aşa ca pe un destin
învolburate doruri din mări neîntâlnite
covorul mi-e iubire, doar timpul mi-e puţin
în depanarea sorţii...trăiri nerăstignite !
-->
Comentarii