DESTINUL
E oră târzie, scriu şi vorbesc cu tine,
Un joc de copii, clipe de iubire pline,
Drumuri grele, culori triste şi stinse,
De atingerea iubirii tale sunt aprinse.
Adesea suntem surzi şi orbi în păcat,
Iubirea ta îmi dăruieşte ceva minunat.
Un cuvânt, un gest, o îmbrăţişare…
Eşti sufletul din mine care tresare.
Dă-mi un răgaz să înţeleg schimbarea,
Mă trezeşti şi-n ochii mei priveşti marea,
Când soarele se iubeşte iarăşi cu luna,
Mă ţii strâns, nu-mi dai drumul la mână.
Eşti lângă mine când soarele a răsărit,
Ia-mă în braţe să ne trezim la asfinţit.
Nu-l păstrez, vreau să arunc şi ceasul,
Să te strig pe nume şi să-ţi aud râsul.
Numai iubind voi fi cu adevărat liberă,
Scriu multe cuvinte, îmi place o literă,
Iubirea, inocentă, mereu pură şi simplă,
Nu cere, în linişte aşa la noi se întâmplă.
Dragul meu râd tare de nebunia din tine,
Doar tu şii ce putere are iubirea din mine,
Nu-mi pasă că am văzut şi întunericul,
Tu mi-ai adus iubirea din tine şi răsăritul.
O lacrimă stă ascunsă mereu în ochii mei,
Nu o litera îmi place, alta cu un alt temei,
Este prima pentru mine într-un alfabet,
Lipită de a doua îmi aduce pe chip zâmbet.
Nimeni nu va şti cum este de mine gândid,
Înseamnă izbanda iubirii şi este râspândit.
Doi copii cu acelaşi nume s-au întânit,
Prin ei destinul, o poveste frumosă au trăit.
-->
Comentarii