Privesc cerul într-o noapte târzie,
Si întreb oare ce oră trebuie să fie ?
Alerg şi mă împiedic de o stâncă,
Ceasul îmi spune este întuneric încă.
Acum aştept zorii, scriu o altă poezie,
Vreau să-ţi fac numai ţie o bucurie
Au trecut multe ploi peste tâmplele albe
Tu zâmbeşti şi-mi dăruieşti alte salbe.
Simt câteodată în jur meu şi multă ură,
Cu credinţă şterg ultima urmă de picătură.
Iubire mă spală şi trăiesc în lumea speranţei
Nu-mi pasă de apăsarea grea a ignoranţei.
Stiu când te caut unde mereu te găsesc,
Pe bolta cerului iubirile frumoase cresc,
Te caut şi trec prin timp, clipă de clipă,
În noapte mă prind de a iubirii tainică aripă.
Cerul colorat încărcat de multă cerneală,
Vremea e tare schimbătoare fără îndoială.
De zorii unei alte zile cu bucurie mă apropii,
O mică ploaie loveşte geamul casei cu stropii.
Aş vrea să fiu o picătură, să alerg printre nori,
Să scriu multe versuri noaptea până în zori.
Să ştiu ce ai cules atunci când mult m-ai privit,
Dar simt, nectarul iubirii tale bine m-a hrănit.
-->
Comentarii