Mai încearcă odată
numele Lui să mi-l lipeşti
pe faţă, pe gură şi-n palme,
cu inima săgetând răbdarea
când prin trup îmi urcă
încrederea bătută-n cuie
cu ciocane de piatră.
Întreg dacă mai sunt
am inima în zbor fără timp
până străpunge înaltul,
de nu mă mai întorc
şi mă vindec de neînţelegerea lumii,
devin întrupat fără corp.
Cautaţi liniştea prin zicerea cuvintelor
acolo unde se constituie întregul
şi se alungă singurătăţile,
iar eu devin cel ce n-am fost,
pun plete luminii
să se răsfire prin raze.
-->
Comentarii