Nu mai ştiu dacă afară sau înlăuntrul meu, e primăvară.
Timpul (mă) aleargă prin toate timpurile sale.
Acum e frig şi acolo e cald.
Aici picură a ploaie, dincolo
cerul îşi fulguie pământul şi vântul,
vântul îşi face de cap cu norii. Parcă s-au luat la întrecere, în culori
de gri, de bej, de negru, de alb şi în block-start, îşi aşteaptă fuga.
Copacii şi-au înmugurit frunzele
şi-şi lasă o perdea de petale să cadă
ca şi cum ar flutura steagul de finish, de cursă.
Zgribulite, şi pietrele de sub paşii mei, îşi tremură şoaptele
scrise în devizul de ieri, al treptelor de mâine, azi.
21.04.2015, ora 15,44’
-->
Comentarii
multumesc mult Emilia, o seara asa cum ti-o doresti, Marius
... frumos, printre anotimpuri şi metafore...