dezamăgiri forţate să-şi scrie adio
înmoaie tocul în praful de pe tobă
doar aşa,
să adun in zgomot de lacrimi,
nimic, din nimicul rămas.
decupează poveşti din sărbători
puse franjuri la cai verzi pe pereţi
iar cu amintiri işi incalţă
picioarelele.
in sfârşit, vor să plece înaripate
ca să poată reveni uşor
prefăcându-se de fiecare dată
că au uitat sfârşitul poveştii
”am încălecat pe-o şa …”
până când?
până când şterg tot cu adio
gândul îl ud cu iubire
şi la îndemnul tău
îl aşez la fereastră, spre soare,
să înflorească dimineaţa, dimineţi...
maria
-->
Comentarii
multmesc Camelia, pentru tot.