Lacrimi de lumină picură în gând.
Speranța se îmbracă în liniște
Zâmbindu-i insistent, blând silabei „sunt”.
Trecutul șoptește fără-opreliște:
Îndură, iubește, aleargă, iartă.
Clipa mocnește, prezentul e vraiște.
Și viața-i doar o operă de artă?
Creionul schițează dur nemurirea?
Of, echilibrul adoarme la poartă...
Stropii de ploaie modifică știrea,
Soarele-și așteaptă rândul cuminte,
În timp ce omu-și încheie bocirea.
Mesaje, șoapte se-ascund în cuvinte.
-->
Comentarii
Îți mulțumesc, dragă Maria.
Vă mulțumesc, domnule Caracas.
Cu admirație și drag!
Admiratie