Dezrobirea secundei

8428688071?profile=RESIZE_710x

Lacrimi de lumină picură în gând.

Speranța se îmbracă în liniște

Zâmbindu-i insistent, blând silabei „sunt”.

 

Trecutul șoptește fără-opreliște:

Îndură, iubește, aleargă, iartă.

Clipa mocnește, prezentul e vraiște.

 

Și viața-i doar o operă de artă?

Creionul schițează dur nemurirea?

Of, echilibrul adoarme la poartă...

 

Stropii de ploaie modifică știrea,

Soarele-și așteaptă rândul cuminte,

În timp ce omu-și încheie bocirea.

 

Mesaje, șoapte se-ascund în cuvinte.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->