DILEME

[Corneliu Neagu]

Adună plopii crengile-n fereastră

cu frunzele întoarse-n asfințit,

pe masă plâng garoafele în glastră

văzând că te aștept dar n-ai venit.

 

Și somnul mă cuprinde dintr-odată,

aș vrea să dorm dar încă te aștept,

din colțul său, părând numai o pată,

motanu-și toarce visul, mai absent.

 

Și vântul bate printre plopi afară,

rafalele deodată se-ntețesc,

un tren târziu, sosit acum în gară,

trimite-n haos plânsu-i nefiresc.

 

Poate-ai sosit și tu cu trenu-n gară

și trebuia să vin să te aștept…

Of, ploaia asta parcă mă omoară,

dilemele se zbat în ochiul drept!

 

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, domnule Paul Rotaru, pentru timpul acordat versurilor mele și pentru mesajul lăsat aici!

[Paul Rotaru]

Într-adevăr, e agasant să ne macine dileme născute din superstiții, care „se zbat în ochiul drept“, semn al unei vești neplăcute. Gara este încă acolo, deși tăcută și mohorâtă, dar are căile ei misterioase de a pune capăt așteptării. Mi-a plăcut poezia.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea mea, Maria Ciobotariu!

[CIOBOTARIU MARIA]

,,

Poate-ai sosit și tu cu trenu-n gară

și trebuia să vin să te aștept…

Of, ploaia asta parcă mă omoară,

dilemele se zbat în ochiul drept!,, Felicitări mii!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]