Adună plopii crengile-n fereastră
cu frunzele întoarse-n asfințit,
pe masă plâng garoafele în glastră
văzând că te aștept dar n-ai venit.
,
Și somnul mă încearcă dintr-odată,
aș vrea să dorm dar încă te aștept,
din colțul său, părând numai o pată,
motanu-și toarce visul, mai absent.
.
Se-aude vântul între plopi, afară,
rafalele deodată se-ntețesc,
un tren întârziat, sosit în gară,
trimite-n haos plânsu-i nefiresc.
.
Poate-ai sosit și tu cu el în gară
și trebuia să vin să te aștept…
Of, ploaia asta parcă mă omoară,
dilemele se zbat în ochiul drept!
Comentarii
atmosfera de tristețe și incertitudine din poezia DILEME...
Timpul s-a oprit, natura doarme,
Doar plopii veghează la fereastră.
Garoafele plâng, în glastră se zbat,
Așteptând zadarnic o umbră dragă.
Somnul mă cuprinde, dar nu pot dormi,
Gândul la tine nu mă lasă-n pace.
Motanul doarme, visând la lumi neștiute,
Eu mă frământ cu dileme tăcute.
Vă mulțumesc domnule Ioan Muntean pentru acest frumos comentariu așternut aici în versuri! Acest răspuns mă determină să așez aici o altă poezie a mea, în cursul acestei dimineți...
Mulțumiri alese cu prietenie, Dorina Pop!
Frumoase versuri. Admirație.