Se lasă înfrunzire
pe crengile de tei,
sub raze de luceferi
în cioburi fulgerând,
de-atâta înserare e luna în scântei,
prin jarul plin de stele
ce se aprind pe rând.
Prin Căile Lactee
cu gându-alerg grăbită,
cu-o diligenţă zveltă-mbrăcată în culori,
iar caii ei se-adapă
din cupa aurită
a lunii aşezată
lâng-un fiord cu nori.
Trimite găndu tău
să urce-n diligenţă,
acolo să păstrăm secretul pentru noi,
tot cerul în arendă
să-l luăm,
e o urgenţă!
Iar stelele de aur
să le-mpărţim la doi.

Comentarii
Lenuş, mulţumessc tare mult pt. aprecierea poeziei mele!
Felicitări pentru acest poem minunat!