Dimineața din suflet
Prezentul semnează cu armonie
În condica clipei ce-i stă aproape,
Mă mângâie pe suflet și pe pleoape
Precum o dulce, blândă simfonie.
Cu inocență, mă integrez rapid
Și las în urmă doar nesiguranța
Vieții. Împrumut forță din nuanța
Unui gând care refuză-a fi stupid.
Împrospătat pășesc în toamna vieții,
Ating iubirea ce mă ia de mână
Și mă ferește de negura ceții.
Un zâmbet proaspăt mi-e la îndemână
Pentru-a-ntâmpina suflul dimineții
Ce s-a-mpăienjenit de-o săptămână.
-->
Comentarii
Îți mulțumesc pentru semn, dragă Aurelia.