nu ştiu unde m-am trezit
vin exact spre mine
cineva mă trage de mână doi paşi
camere mici pe roţi alergau în jur
toţi se grăbesc undeva
case suprapuse cu pereţi transparenţi
nu-i cunosc
de unde vin ei
cineva mă priveşte cu ochi mari
coloraţi clipind încet
faţa i se întinde ochii aproape i se închid
ca şi când ar vedea ceva vesel
un individ mic dintr-o generaţie foarte tânără
scoate printre buze o bilă sintetică pe un ax
cu o compoziţie mare de glucide
şi mi-o dăruieşte foarte sincer
văd în contralumină
pe protectorul ce-l ţine de mână
mişcând capul într-un gest aprobator
cineva se-apropie cu o mâna întinsă
privindu-mă-n ochi mormăind
şi imitând bine sentimente de milă
altcineva ne dă câte-o hârtie mică
i-am dat-o lui care aduna hârtiile mici
şi făcu un ritual special pentru mine
într-o mulţumire cu aceleaşi sentimente
tot mai mulţi mă privesc ciudat
indivizii ăştia încearcă să-mi fure
orice rezervă energetică
o să fiu atent la gândurile mele
trebuie să găsesc un loc pentru somn
ca să mă trezesc acasă
dar deja m-am implicat în asta
oare mi-am dorit altă lume
?
sursa foto: internet
-->
Comentarii
Mulţumesc Lenuş şi Rodica. Bucuros de vibraţii asemănătoare. Sărbători frumoase! Cu drag.
Frumos!
viata este o multitudine de evenimente pe care, ca pe niste coli, le citim. Cand am rasfoit cartea, neincrezatori, ne rugam sa revenim acasa, la esenta, la copilarie... Poate nu lasam sufletul de copil sa existe, poate ne implicam prea mult si tarziu, ne dam seama ca nu ne-am dorit asta