Har de poezie
Tu-cel vechi,și cel de-odinioară
Proaspăt de fiecare data;
Reazem de clipă amară
Nu preced să mă reculeg la sânul tău Deodat.
Sânul tău de poezie
Genuin de frumuseți
Cu pieptul plin de pietre rare,
Geniu printre poeți.
îți sorb cu nesaț,
De pe buze vorbele-ți dulci
Astfel fermecată!
îți căzu-I la picioarele-ți siderată.
O te văd,te aud,te cuget,
Divinizare prea curată
Har de poezie-nnascut,
Cu un prêt de trebut
Prea devreme plătit
Ne-ai lăsat spre moștenire;
Pietrele rare ce-au zăcut-n tine
Puse-n tâlcuri de poezie.
Numele tău
Supus,pocăit
Mă înfățișez dinaintea ta.
Tulburat de frumusețea-ți
Rapitoare…
Cerșind o privire;surâsul tău,
Faldurile rochiei tale
Cutremurară,înfiorător
Carnea coapselor mele
Plecandu-mă adânc la picioarele tale
Mintea-mi nimicită rătăcii
Pe pielea-ți fină și neasemuit
De catifelată.
Poposind în jurul gurii mici
Fragede cu buze,roșii,moi și la
Părul cu bucle castanii,
De-o frumusețe
Fără seamăn pe lume.
Prins-s în tresărirea
Tău-lui nume.
-->
Comentarii