Din credință

Tot ce fac eu, fac numai din credință, 

mi-a adus în suflet iubire și voință,

Nu mă pierd printre lucruri mărunte,

mângâiere credinței o simt pe frunte.

 

Când am greșit am cerut mereu iertare, 

am dăruit cu iubire o frumoasă floare,

Numai în credința curată eu trăiesc,

nu-mi este frică dacă mai îmbătrânesc.

 

Nu fug de timp, printre frunze mă plimb, 

nimic în viața mea nu vreau să schimb,

Toată viața  omul bun eu mult l-am iubit

nimic din ce am primit  eu nu am risipit

 

În tot ce fac am în suflet numai credință, 

păstrez în inimă numai o sfântă dorință, 

Mă rog la Dumnezeu să ne dea sănătate, 

să nu am gândurile de minciuni pătate. 

 

Mă doare când frunza departe pleacă, 

numai la primăvară o să se întoarcă, 

Omul când pleacă rămâne la Cer plecat, 

credința sufletului meu mi l-a împăcat. 

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->