Apusuri se scaldă
sub tâmple
în rodul livezilor albite.
Am să-mi aşez iarna
pe o umbră de floare.
Dincolo de ceaţă,
e doar lumina.
Cocori cărunţi,
cu aripi tot mai străvezii,
oare vom putea şterge de durere
lacrima depărtării
în rouă unui vis de dor?
te-am ştiut,
fără să te cunosc,
De parcă mereu alăturea
mi-ai fost
din gândul începutului de lume.
Ai venit
când dorurile întomnau,
leganate de o clipă caruntă.
oare vom putea lega
aripa depărtării,
in taina iubirii pure?
să răsărim zbor alb
Sub un alt cer?
,
-->
Comentarii
Minunate versuri!