Ardeau amiezile
în plină vară
secundele se prefăceau
în scrum
doar orele rămase
urcau grăbite-n turn
trăgând înspăimântate
un clopot
răguşit
de fum…
...
Ardea pământul
gândul
cerul
apele se retrăgeau
în pietre
sălbatice săltau
pe prund
halucinante
necruţătoare
flăcări…
...
Ardeau amiezile
pădurile
fântânile cu ochii
muribunzi
cerşeau o noapte…
...
Ardeam şi eu
jucând pe flăcări
şi cântând
cu vântul ce-aducea
gemând
un soare schilodit
orbit de vară…
de vară…
Comentarii
Domnule Constantin Nicolae Gavrilescu,
vă mulţumesc pentru aprecieri.
cele mai frumoase gânduri,
valentina
o vară cât mai răcoroasă....