Din marea de iubire
Din marea de iubire, zăgazuri mari se rup
unind un labirint, cu-a veșniciei vânt,
tu să clădești iubito, un altul cu-al tău trup,
și-am să ridic cetate, cu tine, din cuvânt.
Să nu lași dorul nostru, atât de mult visat,
pe creste înspumate în dor de bucurie,
izvoare pot să sece, sau fumege prin sat,
iubirea ce-i în tine, n-o face pustnicie !
Tu ești lumina sfântă, mi-ești drumul, primul pas,
năvala ce mă-ncearcă, a inimii simțire,
ești clipa nemurire, odihna din popas,
iubirea ce se întinde, în vasta nemurire.
Ești marea mea ce are și valuri tremurânde
dorința mea sublimă, milenii așteptând,
un univers iubire, în tainele-i plăpânde,
izvorul de lumină, o viață luminând.
Tu-mi izvoresti și clipa a dulcei amintiri,
secunda care pare un secol de-așteptare,
ești fericirea vieții, în zarea de sclipiri
și uneori iubito, lumina ce mă doare!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii