Când noaptea își coboară iar, neagra catifea
Şi voaluri de lumină pe-plai de grâu cu maci,
Doar liniștea divină s-aşterne-n calea mea,
Tu tremuri ca o stea, continui, ca să taci.
În șoapta ei, de taină, noaptea îmi vorbește
Îmi scrie de iubire cu litere de foc,
Mângâie trecuturi în semn că mă iubește,
Destinul contureză, să cred iar, în noroc.
Când luna se îmbracă-n straie de crăiasă
Şi pe platoul nopții își cheam-al ei, iubit,
Toți îngerii din hăuri, se grăbesc să iasă
Pe iele le invita în dansul lor, sfințit.
Cântec îngeresc răsună-n toiul nopții,
Lumina stelelor e revărsată-n mare,
Pescăruşi-n zbor se-nalţ-acum cu toții,
În alb, pe arcul nopții, s-adauge culoare.
Feeria nopții trezește amintirea,
Anilor pierduți, c-așa le-au fost menirea,
Zidiți din trepte două, ferice ș-apoi chin,
Cum câmpul are flori, din loc în loc, pelin.
Eu, voi culege crini, nu florile cu spini,
Pe tâmpla argintie vreau pulbere de stea,
S-aprindă strălucirea, s-aducă sori senini,
O lume mai frumoasă, vreau grădina mea.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii