Privesc cerul şi gândesc că infinitul nu e cel mai mare număr.
E sâmbătă azi,
ziua morţilor din timpul nostru
sau a viilor din timpul lor.
Un opt întors, două cercuri, zerouri unite, două lumi
(a)prinse de lumini într-un cerc, într-un zero mai mare.
Ne pregătim de masă, o aşezăm pe mijloc
ca
şi
cum
am trasa o linie între timpi, ne dăm mâna,
îmbrăţişăm amintirea, începutul de drum
pe Golgotă, ne dăm mâncare să ne poarte
foamea, în pahare e setea noastră să ne ajungă
dorul
se curge din ochii de dinlăuntru.
Ne plângem scăldarea din botez,
picăm petale, flori să crească,
să unească cerul cu pământul,
infinitul de dincolo de infinit.
05.03.2016 ora 11,21’
-->
Comentarii