Am crescut în teroare şi minciună –
Pe plaiuri mărşăluia cizma străină.
Educatorii, umiliţi, au tăcut –
Ne-au trimis istoria în necunoscut.
Românii, de soartă aruncaţi
Afară, ne erau încondeiaţi
În culori negre, degeneraţi,
Fluturi pe lampă, alienaţi.
Neguri ne-au pus şi n-am ştiut
Că-n ţinuturile de dincolo de neguri
Locuiau români, – ai noştri semeni –
Că aveam şi-un frate peste Prut.
Au bătut vânturi, amestecate,
Cu iluzii şi speranţe de dreptate;
Popoare, în genunchi sau răsculate,
Într-un glas au cerut: libertate!
Ridicatu-s-au ceţurile şi-am aflat:
Poporul român a fost martirizat,
Dar şi-a păstrat limba străbună –
Ce curge ca o apă pură.
(Nici cu cleştele n-au scos-o din gură)
Din largul zărilor albastre,
Să adunăm durerile noastre
În vechile hotare strămoşeşti,
Pe prispa casei părinteşti.
Să-ntindem punţi spre fiecare,
–Pavate cu suflet, spre recunoaştere –
Să le facem la toţi dreptate,
Să le spunem, în sfârşit, frate!
MdRaesculum 20.03.2010
-->
Comentarii
Mulțumec, Lenuș! Punți, între suflete, trebuie să întindem peste tot.
Mulțumesc, Gaby, pentru popas. Am încercat să redau ce a fost, să nu se uite. Istoria se repetă, nu așa se spune.? Doamne ferește!
Ioane, o surpriză, da tare aș vrea să știu ce scrie. Mulțțumesc.
Doamna Elena, trebuie să spunem și adevărurile dureroase. Am încercat să fac pace, în disputa despre Basarabia. Încă mai gem români sub jug străin. Să le întindemm o mână, ca frați, să le mai ostoim durerile.
"Am crescut în teroare şi minciună - " Trist dar adevărat!
Frumoase versuri...Felicitări! Dincolo de neguri printre ceţuri să facem punţi cu suflet şi dreptate...
Cu prietenie Lenuş