Dincolo de noi
(Pt GV)
Dincolo de noi stau doar cuvintele,
lumina mea,descântecul de viaţă,
fiecare din litere,care te respiră,
munţi într-un sunet galben
de rugă,sub creştinul cântec
în care eu te întreb:Trăiesc?
Este veşnicia,depărtarea şi suferinţa,
ce ne leagă în doruri sfinte
de o zare şi de frumosul pe care
îl adună,chiar şi atunci
când cerul este în destrămare.
Dincolo de noi,suntem uneori
noi,căutând sensul vieţii
şi motivul de a ne jertfi,
pentru a ne uni visul cu prezentul
într-o lume muritoare,
respirând albastrul.
Noi doi suntem doar o paranteză,
pământ şi iarbă,unde numele meu
este melodia ta,peste veacuri
de fărâme.
Restul sunt clipe care plouă
peste marmuri albe,
într-un alai de umbre sfânt,
ca să deschidă zări,cândva încuiate,
semn al mântuirii pe Pământ.
-->
Comentarii
Superbe versuri!