Mădălinei Epure
Rămâi acolo prag al dimineţii
Acelor nopţi ce poate mai răspund…
Mi-ai sigilat oglinzile din suflet
Apropiindu-mi inima de gând
În zbatere pe-aceeaşi respirare,
Chiar dacă zborul urcă prea abrupt.
Uitaţi la două gânduri depărtare,
Mângâietoare drumuri sub pas neşovăit,
Îmi voi scurta, cu trupul, distanţa pân’ la soare.
Nădăjduind s-o luăm de la-nceput,
Eu lepăd de pe mine veşmântul de-mprumut,
Mă trec în trup de vânturi călătorind prin ploi…
Eu voi sosi iubito, într-o clipă,
La masa ta de dincolo de nori.
-->
Comentarii