Dincolo de umbra mea, eşti tu
cea care nu vrei să rămâi în umbră,
nici nu întrebi de ce te caut,
ori amândoi am chemat întâmplarea.
Eşti cea care păşeşti printre inimi
fără să ştii,
în fiecare clipă auzi cuvinte
cu sunete învăluite de crini.
Îmbujorată de ce nu-mi poţi spune
răvăşeşti aerul cald cu mâinile
şi-n umeri răcoroase aripi îţi cresc.
Nu ţi-am mărturisit nimic
dar simt cum mă răscoleşte
umbra pe care o calci.

Comentarii