distihuri
priviți la frunza-aprinsă din stejari,
să fiți ca ei porniți pe fapte mari.
să fiți ca flacăra cea vie din tăciune
cu mintea-ntreagă, plini de-nțelepciune.
priviți cum bate luna în fereastră
să fie luminată casa voastră
și iată cum și-a-nfipt nucul tulpina
cum a furat din cer toată lumina.
să nu-ntrebați de viață sau de moarte
că viața de-ntuneric ne desparte.
plimbați-vă prin apele de rouă
și strângeți apa-n palmele-amândouă,
apoi s-o aruncați în soarele din zori
ca să se-adape pui de căpriori.
priviți la omul ce în taină-și suie
umila umbră-n piatra care nu e.
să nu strigați, să luminați cu șoapta
iubirile, uimirile și fapta.
duminică, 4 noiembrie 2012
-->
Comentarii
și iată cum și-a-nfipt nucul tulpina
cum a furat din cer toată lumina.
Când vreau să-mi încânt sufletul,
îți citesc versurile minunate, prieten neprețuit!
Felicitări!
Admiraţie!