Umbre îngheţate pe faţa lunii,
munţii...
păsări cu cerul în aripi,
femeia rămasă departe,
mirosu-i de busuioc sălbatic
peste umerii gândurilor.
Singurătate potrivnică,
însemnări pe hârtie,
cu distilerii de cuvinte,
mă separă c-un arbore ireal,
de timpul respirând clipe.
Apoi râul cu sălcii plânse
în care înoată femeia
e tot ce ocroteşte frumosul
în acest umbrar românesc.

Comentarii