DOAMNE, CÂTE ȚI-AU FOST DATE...
Doamne, câte ți-au fost date să vezi
În milenara noastră existență!
Reguli și nereguli - că nu-ți vine să crezi
Ce este omul în stare să facă
În viață din inconștiență.
Din răutate, orgoliu, mereu dușmănește
Tot ce i-ai creat împrejur,
Neștiind că ar fi omenește,
Viața fiind una și scurtă ca timp,
Să iubească ziua de mâine și tot ce-i în jur.
Ca un ateu își neagă și neamul, și părinții...
Și tot universul, și tot ce e frumos creat,
Și toate-s nimic în aburii minții
Din avarie numai pentru sieși,
Că are boala lui; de-a fi mai deocheat.
Omul pe om cu vorba îl distruge,
Când armele sunt puse sub cheie.
Sunt prea mulți cei ce nu pot plânge
După un criminal dinainte știut;
Nici cea care o viață i-a fost alături – femeie.
Au rămas pe pământ averi, miliarde...
Că-n testamentul olograf sunt moștenitori,
Care după bunuri rămase inima le arde;
Și, petrecându-l, i-am zice păgân,
I-au găsit locul într-o neagră-nvăluire de nori.
Ne naștem toți egali în toate cele date
De Atotcreatorul, dar după Ursitori
Soarta ni alta și-n timp ea ne desparte,
Dar în final, la fel, plecăm egali;
Într-un costum de haine de câțiva zeci de poli.
Mi-a fost dat să cunosc și eu oameni, și caractere...
Să mă minunez de vârful piramidei în care au ajuns
Propulsați de clica, ilegal, aflată la putere
Vremelnic și, dezbărându-se de tot ce-i pământesc,
S-au stins ca noi, sărmanii, în veșnicul apus.
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii
Mulțumesc, distinsă doamnă Agafia Drăgan, pentru lectură și comentariu !
Omul pe om cu vorba îl distruge,
Când armele sunt puse sub cheie." Un mesaj rascolitor in aceasta poezie.